”Viața este asemenea unei pânze albe: îmbogățește-o cu cât de multă culoare poți.” Danny Kaye
 
Cheia succesului pentru depășirea cu bine a virusului coșmar se află în dobândirea a două cuvinte cheie: RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ
 
Chiar dacă în aceste momente de criză suntem cu toții afectați, trebuie să ne înarmăm cu răbdare și încredere că toate se vor așeza la un moment dat, iar starea pe care o avem, influențează în mod pozitiv sau negativ riscul de îmbolnăvire.
Într-adevăr, ultima dată când am stat cel mai mult ”izolată”, a fost în maternitate, din cauza problemelor care au apărut după ce s-a născut micuțul nostru.
După două săptămâni de ”carantină”, când am ieșit la lumină, am văzut lumea cu alți ochi.
Ce am făcut în cele două săptămâni pentru a-mi menține moralul ridicat în ciuda stresului care era din ce în ce mai prezent în jurul meu?
Zilnic mă aranjam, deși eram îmbrăcată în cea mai urâtă cămașă (o asociam cu o cămașă de forță de pe vremea străbunicii), citeam tot felul de cărți și articole pozitive, dansam cu cel mic în brațe, care nu spunea nimic, mă înveseleam cu vocea soțului care era auzită doar prin telefon, mă îndulceam cu biscuiții preferați, mă plimbam mult urcând și coborând scările maternității, imaginându-mi că mă plimb printr-un parc înverzit, ajungând chiar să văd treptele verzi, iar când simțeam prea mare presiune, făceam în așa fel încât să o elimin cât mai repede din sfera mea vizuală.
Acest virus ”coșmar”, îl asociez cu acea perioadă din maternitate, gândindu-mă încrezătoare că toate se vor aranja în ritmul lor.
Cuvântul ”RĂBDARE”, este un cuvânt măreț, mulți îl cunosc, dar puțini îl au.
Ca psiholog, încă fac eforturi să-l câștig și să-l mențin prezent în viața mea.
Revenind la maternitate, comparativ cu această situație, atunci nu-mi doream altceva decât să pot pleca acasă cu cel mic, să fiu liberă cu el, fără a mai fi închiși într-o încăpere.
Acum, totuși, deși suntem izolați, suntem la domiciliul nostru, unde suntem liberi să facem orice. Avem întreaga familie lângă noi, ne putem bucura de ea cât mai mult.
Regulile le facem singuri, da, ne lipsește socializarea, spațiul verde, plimbările, siguranța materială, siguranța vieții.    
Ce ne macină cel mai mul?
Că nu ne putem desfășura activitatea profesională?
Cu siguranță, acesta este motivul principal pentru care trecem greu peste ceastă criză.
Totuși, se știe că, stresul, nu duce la nimic bun, nu face decât, să distrugă vieți.
Dacă tot suntem expuși în fața acestui virus, pentru ce să ne mi lăsăn pradă stresului și gândirii negative?
Haideți să reflectăm la acele momente în care eram liberi cu toții, relaxați, plini de speranță și mulțumiți de viața pe care o aveam, încercând să transpunem prezentul în acele momente de satisfacție și fericire.
Pentru cei care nu cred, autosugestia chiar există, impune-ți să crezi că afară e frumos și vei junge să crezi.
Trezește-te cu încredere și mulțumire că ești în viață, te afli cu familia ta, bucură-te alături de ei chiar și între cei patru pereți și culcă-te cu aceste gânduri pozitive.
Ce poți face să-ți menții moralul ridicat?
Sfaturile mele:
Indiferent ce vârstă are cel mic, implică-l în activitățile tale de această dată, doar casnice.
Împreună desenați, citiți povești, jucați-vă, gătiți, uitați-vă la poze, faceți curat și mai aruncați din lucrurile care nu vă mai trebuiesc, cântați, dansați, construiți, bălăciți-vă în baie cu spumă, faceți sport și râdeți cât mai mult.
”Să traiești într-o sărăcie lucie, să încropești o masă din aproape nimic, să-ți îmbraci copiii și să-i ții în siguranță, să păstrezi vie SPERANȚA – acesta este curajul adevărat.” Pam Brown